Dragi frați și surori,

În această săptămână atenția mi-a fost atrasă de două titluri ale unor articole pe care ulterior le-am citit. Unul a fost despre numirea în fruntea capelanilor care asigură asistența spirituală pentru personalul și studenții universității Harvard, a lui Greg Epstein – ateu.

Cel de al doilea articol a fost despre concedierea unui veteran al emisiunilor creștine din rețeaua NRB (National Religious Broadcasters) pentru că a răspuns unor întrebări legate de COVID -19 exprimându-se în favoarea vaccinării.

Universitatea Harvard a fost instituită de bisericile puritanilor din dorința de a-și educa și forma slujitorii în slujba adevărului. Motto-ul lor a fost: ,,Adevărul pentru Hristos și pentru Biserică’’. Rolul capelanilor, de-a lungul timpului, a fost acela de a asigura asistența spirituală și liturgică credincioșilor instituțiilor sau grupurilor denominaționale. Se pare că asistăm la o modificare nu doar în înțelegerea unei terminologii ci chiar în funcțiunile definite de această terminologie.

În contextul confuziei generate de COVID-19, lumea creștină a ajuns atât de divizată încât opiniile pe marginea unor subiecte medicale au devenit litigioase și cauza unor acțiuni discutabile.

Citind aceste lucruri mi-am amintit două pasaje biblice:  ,,Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21) și ,,Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia’’. (F.A.11:26) Gândiți-vă la implicațiile acestor afirmații; Domnul Isus a venit în această lume pentru a-L reprezenta pe Tatăl, pentru a ni-L arăta și pentru a ne conduce la El. Când oamenii din Antiohia au văzut suprapunerea învățăturilor despre Domnul Isus și acțiunile și atitudinile ucenicilor, i-au numit ,,Creștini’’, ,,De-ai lui Hristos’’.

Mai este creștinismul contemporan reprezentativ pentru Hristos? Îl mai recunosc oamenii în noi? Noi am fost ,,trimiși’’ de Domnul Isus cu aceeași misiune pe care El a împlinit-o: să demonstreze sfințenia, adevărul și dragostea lui Dumnezeu unei lumi care avea nevoie de ,,vindecare’’.

Ne scandalizează diluarea tradițiilor, denaturarea instituțiilor (care au fost cândva creștine) și deturnarea terminologiei cu care suntem obișnuiți. Nu părem la fel de scandalizați de ceea ce se întâmplă între ucenicii Domnului (pretinși cel puțin); acțiuni agresive, certuri și discuții contradictorii în spațiul public, reclamarea vanitoasă a adevărului unic…

Oare ce mai înseamnă creștinismul contemporan? Ce ar trebui să însemne? Cum îl putem recupera?

Sunt întrebări la care voi încerca să răspund Duminică dimineața. Până atunci însă să nu uităm: Să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea și cu tot cugetul și pe aproapele ca pe noi înșine!

Sorin G. Covaci