January 14, 2021

Thursday Updates – 14 Ianuarie 2021

Dragi frați și surori,

 
Probabil vă aduceți aminte (dacă ați făcut școala în România) că pe 15 Ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu. Talentul său a fost apreciat de-a lungul generațiilor și încă se bucură de recunoaștere ca cel mai mare poet al României. Despre credința sa nu se vorbește prea mult și nici poeziile sale nu lasă să se înțeleagă că ar fi avut preocupări în această privință. Totuși, printre poeziile sale se află și cea cu titlul: ,,Cu mâine zilele-ți adaugi’’ care este o reflecție asupra trecerii timpului. Includ aici două strofe:
 
Cu mâine zilele-ţi adaogi, 

Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

 
De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut, 
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
 
Trei lucruri mi-au fost reamintite prin aceste versuri:
 
– Aprecierea prezentului.  ,,Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei”. – Matei 6:34
 
– Comoara interioară. ,,Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura’’. — Luca 6:45
 
– Răspunsul promt și adecvat. ,,Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului‘. Evrei 3:12-13
 
Nu cred că Eminescu a avut aceleași lucruri în vedere atunci când a scris poezia sa, însă noi ar trebui să acordăm atenție acestor învățături ale Scripturilor. Sunt adevăruri asupra căror ar trebui să reflectăm și pe care să ni le fixăm drept repere în modul în care ne folosim timpul și ne investim resursele. Prezentul trebuie folosit cu înțelepciune în acea îmbogățire interioară, care vine prin răspunsul pe care îl dăm Duhului lui Dumnezeu, în pocăință și înnoire. 
Sorin G. Covaci
___________________